Pentru lipirea pielii naturale se utilizează adezivi de contact profesionali (pe bază de solvenți sau pe bază de apă). Aceștia necesită aplicarea unui strat subțire pe ambele suprafețe de îmbinat, un timp de așteptare pentru uscare și apoi o presare fermă a elementelor. Pentru o aderență maximă, suprafața netedă a feței pielii trebuie mai întâi măsuită (aspriți).
Lipirea pielii naturale este un proces complet diferit de lipirea hârtiei, a lemnului sau a plasticului. Pielea este un material flexibil, poros și adesea saturat cu uleiuri naturale, ceea ce face ca adezivii obișnuiți de birou, adezivii tip cianoacrilat (super glue) sau adezivii termofuzibili (la cald) să fie complet inutilizabili în marochinăria profesională. Adezivii cianoacrilați creează o îmbinare rigidă, cristalină, care se fracturează la prima îndoire a materialului, distrugând structura fibrelor. La rândul lor, adezivii termofuzibili nu penetrează suprafața și pur și simplu se desprind sub acțiunea tensiunilor mecanice. Pentru a crea o legătură durabilă și flexibilă, capabilă să reziste la flexiuni repetate și la trecerea timpului, meșteșugarii folosesc adezivi de contact specializați. Totuși, în pielărie, lipirea este rareori o metodă definitivă de fixare (cu excepția căptușelilor) – de obicei, aceasta servește la poziționarea stabilă a straturilor de material înainte de coaserea finală realizată cu ață cerată. O îmbinare lipită corect facilitează perforarea uniformă a orificiilor și împiedică deplasarea marginilor în timpul lucrului.
Tipuri de adezivi pentru pielărie și proprietățile acestora
În ateliere predomină două categorii principale de adezivi de contact: cei pe bază de solvenți (de exemplu prenadez, adezivi neoprenici) și adezivii moderni pe bază de apă (de exemplu Intercom, Renia Aquilim). Adezivii pe bază de solvenți se caracterizează printr-o aderență inițială extrem de puternică și un timp de uscare foarte rapid. Aceștia sunt de neînlocuit la lipirea bucăților groase de piele tăbăcită vegetal, a elementelor supuse unei tensiuni mari (cum ar fi la modelarea genților 3D) și la asamblarea curelelor. Principalul lor dezavantaj este mirosul chimic intens și toxic, care impune lucrul într-un spațiu bine ventilat sau purtarea unei măști cu filtre adecvate.
Pe de altă parte, adezivii pe bază de apă reprezintă o revoluție în ceea ce privește confortul de lucru. Aceștia sunt complet inodori, netoxici și siguri pentru sănătate. Formează o legătură foarte rezistentă și elastică, egalând în totalitate performanțele variantelor clasice. Necesită un timp de uscare ceva mai lung (între 15 și 30 de minute, în funcție de temperatură și umiditate), însă această durată poate fi scurtată cu ajutorul unui uscător de aer cald. Adezivii pe bază de apă sunt ideali pentru aplicarea căptușelilor subțiri, deoarece nu pătrund prin materialele delicate și nu rigidizează excesiv structura. Pentru pasionații care lucrează acasă, acești adezivi pe bază de apă constituie de departe cea mai bună alegere.
Pregătirea suprafeței pentru aderență maximă
Nici cel mai bun adeziv nu va funcționa eficient dacă suprafața nu este pregătită corespunzător. Regula fundamentală a lipirii de contact este ca adezivul să pătrundă adânc în structura materialului. Dacă îmbinați două părți rugoase (dosul pielii pe dosul pielii), materialul nu necesită de regulă o pregătire suplimentară, în afară de îndepărtarea prafului și a fibrelor libere.
Dificultatea apare atunci când trebuie să lipiți un element pe fața netedă a pielii (cum ar fi la îndoirea marginilor unui portofel). Fața pielii este în mod natural netedă, adesea tratată cu ceruri de protecție sau vopsele, ceea ce constituie o barieră impenetrabilă pentru adeziv. În această situație, este absolut obligatoriu să asperizați suprafața netedă. În acest scop se utilizează un cuțit special pentru subțiat, hârtie abrazivă cu granulație mare sau raclete dedicate (rougher). Stratul lucios de la suprafață trebuie răzuit până când fibrele brute și deschise la culoare devin vizibile. Numai pe o suprafață astfel pregătită se poate aplica adezivul. Omiterea acestei etape garantează desprinderea pieselor în cele mai nepotrivite momente.
Tehnici de aplicare și timpul corect de uscare
Așa cum le indică și denumirea, adezivii de contact trebuie aplicați pe ambele suprafețe care urmează să fie unite. Adezivul se întinde într-un strat foarte subțire și omogen cu ajutorul unei spatule din plastic, a unei pensule sau a unei role speciale. Aplicarea unui strat gros este o greșeală majoră: adezivul nu se va usca în interior, iar la presare va refula pe margini, pătând fața pielii (urmele de adeziv de pe fața pielii vor bloca absorbția uniformă a soluțiilor de tip vopsea piele în etapa de finisare).
După aplicare, respectarea timpului de așteptare este esențială. Suprafețele nu trebuie unite cât timp adezivul este încă umed! Este necesar să așteptați evaporarea completă a solventului sau a apei. La atingere, suprafața trebuie să pară uscată și ușor aderentă, fără a lăsa urme pe deget. În funcție de produsul utilizat, această etapă durează între 5 și 30 de minute. Când ambele straturi sunt gata, aliniați cu precizie elementele (atenție: adezivul de contact realizează o priză instantanee și nu permite repoziționarea), apoi presați-le energic. Pentru o presare uniformă, este recomandat să folosiți o rolă specială pentru marochinărie sau să bateți ușor marginile cu un ciocan de cizmărie. Presiunea aplicată, și nu durata menținerii acesteia, este factorul care activează aderența adezivilor de contact, asigurând o îmbinare sigură pentru etapele următoare de prelucrare.
