Pentru bordurări și îmbrăcare se pretează foarte bine o piele flexibilă, cu o grosime cuprinsă între 0,8 mm și 1,2 mm. Alegerea acestui interval specific rezultă din mecanica de lucru a materialului în timpul îndoirii și modelării sale. Termenul de „bordurare și îmbrăcare” în meșteșugul de marochinărie acoperă un spectru larg de aplicații: de la finisarea marginilor brute ale genților cu ajutorul unui paspoal din piele, la înfășurarea mânerelor pentru serviete și până la recondiționarea volanelor auto. În fiecare dintre aceste cazuri, materialul trebuie să adere strâns la suport, să cedeze la întindere și să nu creeze îngroșări inestetice la pliuri. Utilizarea unei bucăți necorespunzătoare, prea rigide, va compromite proporțiile proiectului și va îngreuna considerabil realizarea unei cusături drepte. Selectarea pielii potrivite reprezintă fundamentul de care depind nu doar aspectul, ci și durabilitatea produsului finit.
Ce grosime de piele se folosește pentru bordurări și îmbrăcare
Grosimea materialului este un parametru crucial în planificarea bordurărilor. Intervalul optim este de la 0,8 mm până la 1,2 mm, însă alegerea exactă depinde de specificul fiecărui element în parte. Trebuie să aveți în vedere o matematică simplă de marochinărie: pielea utilizată ca bordură pe margine este pliată în două. Dacă folosiți o fâșie cu grosimea de 1,0 mm pentru a bordura marginea unei genți confecționate din piele de 2,0 mm, grosimea totală a întregului ansamblu va fi de 4,0 mm. Aceasta este o grosime pe care o puteți străpunge cu succes folosind o daltă de perforare cu pas de 4 mm sau 5 mm, păstrând estetica impecabilă a cusăturii manuale.
Pielea mai subțire, cuprinsă între 0,5 mm și 0,7 mm, poate fi tentantă datorită moliciunii sale deosebite și ușurinței la așezare. Din păcate, în mâinile unui meșteșugar începător, aceasta implică riscuri considerabile. La strângerea fermă a aței (în special a ațelor subțiri și rezistente din poliester cerat, cum ar fi Slam), este foarte ușor să tăiați fața pielii. De asemenea, un material subțire are o rezistență mai scăzută la frecare, ceea ce îl descalifică pentru zonele expuse la contactul continuu cu mâinile, cum ar fi mânerele genților sau volanele.
La rândul său, un material cu o grosime de peste 1,5 mm creează probleme constructive majore. Imaginați-vă că încercați să pliați un carton gros în jumătate — exact așa se va comporta o piele prea groasă pe margine. Aceasta va opune rezistență, va avea efect de resort și se va dezlipi pe curburi. Pentru a finisa corect marginea cu un astfel de material, devine indispensabilă o subțiere radicală a marginilor (skiving), procedeu care necesită multă îndemânare în manevrarea unui cuțit de subțiat piele sau a unui cuțit franțuzesc. Pentru un marochinist avansat, subțierea unei fâșii de piele de la 1,5 mm la 0,8 mm chiar pe margini este o rutină, însă pentru o persoană aflată la primii pași reprezintă o cale sigură spre distrugerea materialului. De aceea, la început, orientați-vă către grosimi gata calibrate, de aproximativ 1,0 mm.
Ce tip de tăbăcire să alegeți — vegetală vs crom
Problema tăbăcirii în cazul bordurărilor împarte proiectele în două categorii distincte. Atât pielea tăbăcită vegetal, cât și cea tăbăcită crom își găsesc utilitatea aici, însă proprietățile lor impun tehnici de lucru complet diferite.
Pielea tăbăcită crom este o alegere frecventă pentru îmbrăcarea volanelor, a nucilor schimbătoarelor de viteză și pentru crearea de borduri la gențile moi tip sac. Procesul de tăbăcire cu săruri de crom face ca materialul să fie extrem de moale, maleabil și rezistent la acțiunea umidității și a transpirației. Această elasticitate permite întinderea impecabilă a pielii pe forme curbe complexe, tridimensionale. Totuși, trebuie să țineți cont de limitările majore ale pielii cromate. Acest material nu poate fi lustruit pe margini cu ajutorul unui lustruitor margini piele (wood slicker) și al produsului Tokonole. Marginile pielii cromate vor rămâne întotdeauna fibroase. Din acest motiv, la realizarea bordurărilor din acest material se folosește tehnica îndoirii marginilor spre interior (margini îndoite), pentru a ascunde secțiunea brută, sau se aplică o vopsea margini piele consistentă. De asemenea, pielea cromată nu poate fi vopsită în atelierul propriu cu pigmenți de tip Fiebing's Pro Dye — o achiziționați direct în culoarea finală dorită.
Pielea tăbăcită vegetal este domeniul marochinăriei clasice, rigide. Se pretează excelent pentru bordurarea marginilor la serviete, genți diplomat și mape rigide. Marele său avantaj este posibilitatea de formare la umed. Dacă trebuie să ghidați o bordură pe o curbă strânsă, este suficient să umeziți ușor cu apă fâșia de piele vegetală, să o așezați pe margine și să așteptați să se usuce. Materialul va păstra forma imprimată. Mai mult decât atât, marginile brute ale unei astfel de borduri pot fi finisate estetic. Este suficient să teșiți ușor muchiile cu un teșitor (edge beveler mărimea #0 sau #1), după care să aplicați Tokonole și să lustruiți. Pielea vegetală naturală poate fi vopsită după preferințe cu vopsea piele pe bază de alcool sau apă. Rețineți însă că, dacă achiziționați piele tăbăcită vegetal deja finisată colorată (de exemplu, cu un strat de ceruri sau lacuri pe floare), aceasta nu va mai absorbi vopsea suplimentară — vă veți concentra doar pe finisarea marginilor.
La ce trebuie să acordați atenție
Procesul de bordurare și îmbrăcare cere precizie și luarea în considerare a unor detalii care influențează direct calitatea execuției. Înainte de a trece la tăiere și cusut, analizați următoarele aspecte.
În primul rând, verificați direcția de alungire a materialului. Pielea naturală nu este omogenă. Ea se întinde mult mai puternic pe direcția perpendiculară pe linia coloanei vertebrale a animalului decât de-a lungul acesteia. Când tăiați o fâșie lungă pentru paspoal sau pentru îmbrăcarea unui volan, trebuie să decideți dacă aveți nevoie de un material care să se întindă ușor (caz în care tăiați transversal) sau de unul care să își păstreze stabilitatea dimensională (tăiați de-a lungul spinării). O eroare în această etapă va face ca bordura să se încrețească pe porțiunile drepte sau să opună rezistență pe curburi.
În al doilea rând, pregătirea marginilor. Chiar și în cazul unei piei subțiri de 0,8 mm, plierea acesteia peste o margine generează un strat dublu. Pentru a evita un aspect masiv, meșteșugarii subțiază (teșesc) marginile fâșiei pe partea cărnii (mizdra). Astfel, mijlocul bordurii, cel care îmbracă marginea principală, își păstrează grosimea completă și rezistența, în timp ce marginile prin care trece cusătura se îmbină lin cu fața elementului de bază. Pentru această operațiune sunt indispensabile scule pielărie adecvate, precum un cuțit ascuțit pentru subțiat sau un instrument precis de skiving.
În al treilea rând, alegerea adezivilor. Pielea folosită pentru îmbrăcare lucrează în permanență. Utilizarea unui adeziv rigid, care cristalizează, va duce la pocnirea îmbinării la prima îndoire mai fermă a genții. Pentru lipirea bordurilor și fixarea îmbrăcărilor, folosiți exclusiv adezivi de contact flexibili, special concepuți pentru piele. Aplicați un strat foarte subțire pe ambele suprafețe, lăsați solventul să se evapore și presați ferm.
În al patrulea rând, pasul dălților de perforare și alegerea aței. Bordurările, datorită fineții lor, cer unelte mai subtile. O daltă de perforare cu un pas de 3 mm sau 4 mm constituie standardul în acest tip de lucrări. Un pas prea mare (de exemplu, 6 mm) va face ca pielea subțire a bordurii să se depărteze inestetic între orificii. Pentru o cusătură deasă, asortați o ață corespunzător de subțire — o ață cerată din poliester cu grosimea de 0,6 mm va fi ideală. Aceasta va asigura o prindere trainică, fără a încărca vizual fâșia îngustă de piele.
Piele recomandată din oferta noastră
Atunci când alegeți materialul pentru bordurare din sortimentul magazinului nostru, este recomandat să vă ghidați după specificul proiectului planificat. Vă punem la dispoziție diverse variante care răspund cerințelor atât pentru construcții flexibile, cât și pentru cele rigide.
Pentru borduri clasice, ferme, în proiecte din piele tăbăcită vegetal, este excelentă o piele de bovină subțire, cu o grosime de aproximativ 1,0 mm. Este o piele densă, care își păstrează foarte bine forma după modelarea la umed și permite o finisare impecabilă a marginilor. Dacă plănuiți vopsirea, alegeți o piele natur, care absoarbe perfect pigmenții.
Dacă sunteți în căutarea unui material cu o estetică deosebită, pielea noastră emblematică Maya, în variantele mai subțiri, este de asemenea o alegere excelentă pentru elementele de finisaj. Aceasta are deja o față mată, finisată, cu un efect caracteristic ușor antichizat. Rețineți că este o piele gata colorată — nu aplicați vopsea pe suprafața sa, ci concentrați-vă exclusiv pe finisarea marginilor și a părții inferioare. Având o rigiditate ceva mai pronunțată, pentru borduri înguste poate necesita o ușoară subțiere a marginilor.
Pentru îmbrăcarea volanelor, a schimbătoarelor de viteze și pentru genți moi, vă recomandăm piei subțiri tăbăcite crom, cum ar fi pielea de vițel sau de capră cu grosimea de 0,8–1,0 mm. Acestea au o textură foarte fină și elegantă a florii, sunt extrem de plastice și rezistente la uzura zilnică prin frecare. Flexibilitatea lor iartă multe erori la întinderea pe forme tridimensionale complexe, fiind alegerea ideală pentru cei care învață tehnicile de tapițerie și marochinărie.
Articole conexe
Pentru a vă aprofunda cunoștințele despre lucrul cu materiale subțiri și finisarea marginilor, consultați și celelalte articole ale noastre:
- Ghidul marochinistului: Grosimea pielii și importanța acesteia
- Cum să folosiți corect dălțile de perforare pe porțiunile curbate
